Sincer să fiu, până la urmă Timişoara merita să egaleze. La omul necăjit, nici boii nu trag. Iar am păţit aşa, e ghinion. Atmosfera a fost extraordinară, cu 14 - 15.000 de spectatori, ca la meciurile mari. Oamenii meritau să plece acasă fericiţi, dar se pare că nu ştim să jucăm ca să apărăm un rezultat. Timişoara are o forţă ofensivă foarte mare şi degeaba am jucat cu şapte - opt fotbalişti defensivi. Am jucat cu cea mai puternică echipă de deplasare. Una din primele două echipe din Liga I ca formă şi valoare. Putea să iasă şi mai rău, dar, cu puţin noroc, puteam lua toate punctele. Ar fi fost un balon de oxigen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu